3 ani si 2 luni

Cea mai lunga perioada de cand nu am vazut Romania si mai ales multi oameni dragi. Mi-e dor , dar ma tem ca scurtul timp disponibil nu e metoda pe placul meu de a revedea si regasi prietenii si locurile dragi.

Daca timpul e asa scurt, ar fi fain sa ne prefacem ca noi locuim inca acolo si ca facem activitati in acelasi fel si ritm ca si cand nu am fi plecat, fara sesiune de intrebari si raspunsuri, de multe ori aceleasi, fara fortari de petrecut cat mai mult timp impreuna, fara observat schimbari si tras concluzii mai mult sau mai putin pripite.

Pe de alta parte, mi se pare fals sa facem ceea ce am zis mai sus, sunteti prieteni foarte foarte dragi, dar parca dintr-o alta viata, de pe vremea primei tinereti, de pe vremea cand viata nu ti-o pus mai nicio grija in brate.  De pe vremea cand a fi matur era o alta planeta, nedescoperita inca. Stiu in mare tot ce e in vietile voastre, dar nu mai stiu micile amanunte care dau culoare si gust. De departe vedem numai conturul vietii celor dincolo de ocean. Stim numai poze cu fete zambitoare si evenimente placute.  Lipseste ceva. Daca te sun acuma nu mi poti vorbi despre visul ciudat de azi noapte sau ceva minor, se incepe cu intrebari largi, lungi ca si distanta ce ne separa.

E frumoasa revederea, dar viata noua ne desparte oarecum. Vom fi mereu impreuna cumva, la nivel sufletesc si la nivelul amintirilor pretioase si al melancoliei.

Mi-e foarte dor de voi,dar in acelasi timp am invatat sa-mi traiesc viata departe de voi.

Cand revin in tara, simt ca revin la alta viata, parca e o calatorie in mine. Cumva imi pierd centrul de echilibru, nu mai stiu exact cine sunt acuma si ce vreau. Revin in fosta mea viata si vreau sa gust totul la maxim, dar vreau sa fac asta fara sa devin prea sentimentala…

Nu poti trai frumos pe 2 continenete deodata, fizic intr-un loc si psihic in altul. N-are rost, nu e sanatos, nu e practic, nu e …
Am trait experienta asta si nu e una de dorit. Am trait si in Ro visand sa fiu in SUA, dar si invers.

Revederi, revederi … E normal sa te schimbi. Poate nu o sa mai recunosti in mine cea de azi pe Alina cea de ieri. Imi pare rau. N-o uita pe cea de ieri si descopera ce e fain la cea de azi :)

Mi-e dor de Timisoara mea. Locul unde viata mea o prins aripi. P-ta Unirii, locul unde timpul sta-n loc. Mi-e dor de Lugoj, de malul Timisului si nu numai, locul unde incepe povestea mea. Dar mai ales mi-e dor de oameni, de voi, de oamenii mei!
Mi-e dor si vin! Zbor! :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu