Daisy sau George

Vorbeam recent despre faptul ca as adopta. Si traznita cum ma cred unii, altii, eu singura, am inventat o poveste. Bunicutii mei din Cer ar trai din nou pe Pamant sub forma unui baietel sau al unei fetite. Bunica era Margareta, iar bunicul Gheorghe. Apartamentul in care ei au locuit multi ani ar finanta venirea nu pe lume in sensul strict al cuvantului, dar in lumea noastra a unui baietel George sau a unei fetite Daisy.

Parca vad o fetita care se joaca jocuri cu printese si un baietel care cauta numai jocuri cu impuscaturi sau joculete cu lupte online .

Sweet dream! Visez si zambesc si visul meu creste, zboara, zambeste si el!

Am impresia ca o sa devin muta.Paradoxal, vorbesc foarte mult, in primul rand la job..ca asta e, inseamna majoritar comunicare cu destul de multi oameni zilnic…Dupa ce ies pe usa aia…incep sa tac. Si tac, Si tac. Chiar si atunci cand raspund cui ma suna la telefon, eu, in fapt, tac. Numa’ ca nu se prinde nimeni pentru ca mimez extrem de bine comunicarea, socializarea..etc-etc..blablabla…

Si imi zboara capul atat de departe..ca nimeni n-ar putea sa ajunga pana la el..pana la mine. Nimic grav. Va trece. Va trece? Si daca nu…tot nu-i nimic grav. Stau pe invisible pe mess si , desi-mi apar oameni online, nu zic nimic. Nu am chef azi…cum s-ar spune…dar n-am avut nici ieri…nici alaltaieri..ar trebui sa-ncep sa ma ingrijorez??…

Who cares…!! Fuck it all.

3 ani si 2 luni

Cea mai lunga perioada de cand nu am vazut Romania si mai ales multi oameni dragi. Mi-e dor , dar ma tem ca scurtul timp disponibil nu e metoda pe placul meu de a revedea si regasi prietenii si locurile dragi.

Daca timpul e asa scurt, ar fi fain sa ne prefacem ca noi locuim inca acolo si ca facem activitati in acelasi fel si ritm ca si cand nu am fi plecat, fara sesiune de intrebari si raspunsuri, de multe ori aceleasi, fara fortari de petrecut cat mai mult timp impreuna, fara observat schimbari si tras concluzii mai mult sau mai putin pripite.

Pe de alta parte, mi se pare fals sa facem ceea ce am zis mai sus, sunteti prieteni foarte foarte dragi, dar parca dintr-o alta viata, de pe vremea primei tinereti, de pe vremea cand viata nu ti-o pus mai nicio grija in brate.  De pe vremea cand a fi matur era o alta planeta, nedescoperita inca. Stiu in mare tot ce e in vietile voastre, dar nu mai stiu micile amanunte care dau culoare si gust. De departe vedem numai conturul vietii celor dincolo de ocean. Stim numai poze cu fete zambitoare si evenimente placute.  Lipseste ceva. Daca te sun acuma nu mi poti vorbi despre visul ciudat de azi noapte sau ceva minor, se incepe cu intrebari largi, lungi ca si distanta ce ne separa.

E frumoasa revederea, dar viata noua ne desparte oarecum. Vom fi mereu impreuna cumva, la nivel sufletesc si la nivelul amintirilor pretioase si al melancoliei.

Mi-e foarte dor de voi,dar in acelasi timp am invatat sa-mi traiesc viata departe de voi.

Cand revin in tara, simt ca revin la alta viata, parca e o calatorie in mine. Cumva imi pierd centrul de echilibru, nu mai stiu exact cine sunt acuma si ce vreau. Revin in fosta mea viata si vreau sa gust totul la maxim, dar vreau sa fac asta fara sa devin prea sentimentala…

Nu poti trai frumos pe 2 continenete deodata, fizic intr-un loc si psihic in altul. N-are rost, nu e sanatos, nu e practic, nu e …
Am trait experienta asta si nu e una de dorit. Am trait si in Ro visand sa fiu in SUA, dar si invers.

Revederi, revederi … E normal sa te schimbi. Poate nu o sa mai recunosti in mine cea de azi pe Alina cea de ieri. Imi pare rau. N-o uita pe cea de ieri si descopera ce e fain la cea de azi :)

Mi-e dor de Timisoara mea. Locul unde viata mea o prins aripi. P-ta Unirii, locul unde timpul sta-n loc. Mi-e dor de Lugoj, de malul Timisului si nu numai, locul unde incepe povestea mea. Dar mai ales mi-e dor de oameni, de voi, de oamenii mei!
Mi-e dor si vin! Zbor! :)

Povestioare gri

Mainile vorbesc…
Mainile ii erau obosite. S-a chinuit intreaga seara sa-i descrie un film incurcat si ea tot il intrerupea. Vroia sa-i spuna de florareasa din colt. Ba de unghia ei rupta. Apoi de accidentul de peste drum cu oameni care nu purtau echipament de protectie si de-o reteta noua. Acuma el e frant si vrea sa taca. Dar ea se pare ca si-a “desartat” povestirile de peste zi si pentru prima data in muuuulte minute (ore oare?) vrea sa asculte.
Amandoi se uita frustrati unul la celalat si asteapta. Nimic nu se intampla. Doar scaunul lui scartaie, el se ridica brusc, vrea sa faca un semn de “Noapte Buna”, dar se razgandeste. Ca doi copii pedepsiti se baga-n pat, fiecare cu spatele la celalat.
Se mai incheie o zi din viata cuplului de surdo-muti ce locuiesc peste drum de mine.